Sa fie? Sa nu fie? O veste mai mult decat placuta, primita via miragecj (merci mult ), ma face iar sa sper si sa ma bucur, la fel ca si acum cateva luni. Vestea, preluata de pe Hotnews, suna cam asa:

“Dupa Metallica, Eric Clapton, Slayer si Rammstein, un alt mare nume al muzicii va vizita Romania in vara anului vitor. Trupa AC/DC va canta si ea in Capitala, dar nu in cadrul Sonisphere, a precizat pentru HotNews.ro Lenti Chiriac, Production Manager al D&D East Entertainment. Mai multe detalii vor fi oferite saptamana viitoare, in cadrul unei conferinte de presa.

Dar mi-a ajuns atunci, acum ma bucur retinut, chiar foarte retinut si astept saptamana viitoare si conferinta de presa, sa aflam ce si cum. Pana atunci, om trai si-om vedea.

Let there be rock!

P.S.: ESTE OFICIAL! VOM AVEA AC/DC LA BUCURESTI IN 16 MAI 2010 !

E o vorba in popor care spune cam asa: calatorului ii sade bine cu drumul. Iar eu am simtit-o pe propria piele, candva, pe la sfarsitul saptamanii trecute. Niste sute de kilometri, cu CFR-ul nostru drag, o miniexcursie de 3 zile pe la Capitala, o aventura care a meritat cu varf si indesat si din care, va spun sincer, nu m-as mai fi intors.

Se intampla uneori sa intalnesti persoane pe care sa le indragesti din prima clipa, nu in sensul de dragoste la prima vedere, ci legat de faptul ca iti place felul lor de a fi si ceea ce fac. Periplul la Bucuresti a fost “cauzat” de o lansare de album, un maxi-single de fapt, al Alinei Manole, cea pe care o descriam mai sus. Cateva cuvinte o sa spun doar despre aceasta lansare, restul o sa cititi accesand un link pe care vi-l voi da mai jos. A fost incununarea unui an benefic pentru Alina, inceput cu lansarea albumului “Luna patrata” si incheiat , iata, tot cu o lansare. Un maxi-single intitulat sugestiv “Cu drag”, ce contine 4 piese, “Cu drag”, “Colinda mamei”, “Joaca in zapada” si “Colinda copacului’ (varianta live de la concertul de lansare a albumului “Luna patrata”). O seara de neuitat, un “Clubul Taranului” plin de prieteni si oameni iubitori de muzica adevarata (caci asta face Alina Manole), iar pe scena numai excelente: Alina Manole, Adrian Cristescu, Tudor Olaru, Dragos Serbanescu, Dan Nicolau. Cine nu a fost acolo are cu siguranta ce sa regrete. Cum spuneam, o seara de neuitat, care s-a prelungit cu mult spre zorii zilei urmatoare, dar oboseala a fost repede uitata de placerea clipelor petrecute alaturi de prieteni dragi, pe care i-as revedea oricand cu cea mai mare placere.

Cam atat despre acest ultim periplu pe la Capitala, de fapt vorbele sunt de prisos ca sa va descriu clipele frumoase petrecute acolo. Cateodata e frumos sa fii fara griji, sa te bucuri de compania prietenilor, sa nu stai cu gandul ca maine trebuie sa mergi la serviciu, sa spui doar: carpe diem. Cum va ziceam mai sus, o sa va las un link unde veti citi mai multe despre cum a fost la lansare (tx miragecj). Si un altul pentru fotografii. Iar despre prietenii dragi din Capitala, sper sa-i intalnesc spre sfarsitul anului.

Intrebari: mai exista patriotism? Mai exista dragoste de tara? Sunt doar doua dintre intrebarile pe care mi le-am adresat zilele trecute. Care ar fi semnificatia patriotismului? Wikipedia zice asa: “Prin patriotism se defineste legatura emotionala fata de o tara si de o natiune din motive etnice, politice, culturale sau de alta natura”. Marele istoric Nicolae Iorga spunea ca „un patriot se recunoaste prin faptul ca iubeste, respecta si cauta sa adune si sa imbunatateasca taramurile si oamenii”. Si tot Iorga spunea: “Acela ce-si paraseste tara pentru una mai inaintata seamana cu omul care si-ar alege alta mama printre femeile mai chipese”.

Exista in unii din noi tot mai pregnant inradacinata ideea ca tara asta e “una de rahat”, ca sa citez, Gresit, zic eu. Tara asta, Romania, e o tara frumoasa. Dar pacat ca este locuita. De noi, de romani. Nu oamenii fac tara, ci invers. Aici ne-am nascut, trebuie sa fim mandri de locurile astea. Sa fim mandri ca suntem romani.

Am fost indoctrinati ani multi cu idei de dragoste de tara, de popor. Niste notiuni ale caror intelesuri au fost, din pacate, denaturate, coroborate cu ideea de dragoste pentru un cult al personalitatii. Sunt notiuni, devize si lozinci care, daca sunt rostite acum, ne dau un acut sentiment de constrangere, dezgust si suprasaturare. Pentru mine tara inseamna pamantul unde m-am nascut, inseamna muntii, apele, campurile. Inseamna satele si orasele, pasarile, cerul. Inseamna oamenii. Cu bunele si relele lor. Tara nu este si nu trebuie sa insemne Basescu, Geoana, Vadim, Becali. Astea sunt doar umbre trecatoare, care astazi sunt, iar maine nu. Tara inseamna stramosii, Decebal, Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, inseamna Razboiul de Independenta, cele doua razboaie mondiale. Patria este sangele celor care s-au jertfit pentru fiecare bucatica de pamant, pe care au aparat-o dandu-si viata pentru integritate si independenta.

Nu este nimic rau in a-ti iubi tara, in a fi patriot. Nu sunt vorbe mari si cred ca este de datoria tuturor locuitorilor unei tari sa fie patrioti. La fel de mult trebuie sa isi iubeasca tara si cel care are un salariu de 50 de milioane si cel cu 5 milioane. Nu trebuie sa ne iubim mai putin patria, daca la alegeri nu a izbandit preferatul nostru. Iubirea de mosie si tara nu este negociabila. Nu depinde de oameni, tara este ceva sfant.

Ascultam duminica trecuta o emisiune radio, la Radio Lynx, care avea drept subiect tocmai aceste lucruri, romanismul si Romania, patriotismul si dragostea de tara. Daca ele mai exista. Si am intalnit, din pacate, pareri duse uneori spre extremism, ale unor ascultatori care spuneau ca nu-si iubesc tara, dimpotriva, o urasc. Stau si ma intreb atunci: cum dracului mai stai aici? Ce vina are tara pentru oamenii care o locuiesc? Si mai spunea persoana respectiva ca si-ar dori sa mai fim o data ocupati, dar de nemti. Poate ca nemtii sunt un popor mai civilizat decat rusii, dar cei care si-au dat viata pentru libertatea tarii asteia hulita atat de mult de unii connationali, s-ar rasuci in mormant daca ar auzi ce-si doresc acestia. Zicea Eminescu asa: “Patriotismul nu este numai iubirea pamantului in care te-ai nascut ci, mai ales, iubirea trecutului, fara de care nu exista iubire de tara”. Asta ar trebui sa dea de gandit unora. Trecutul Romaniei nu inseamna numai ultimii 20 de ani sau perioada comunista. Trecutul incepe cu primele descalecari pe meleagurile astea. Asta ar trebui sa invete unii, sa ia seama la faptele inaintasilor, la ce au facut acestia pentru ca noi sa fim azi o tara libera.

Din pacate, pentru multi dintre noi, 1 decembrie, Ziua Nationala, se rezuma doar la a beli ochii la parada militara, la artificii, la a da iama prin Mall-uri, a ne bucura ca nu mergem la munca. Dar cand intrebi pe multi ce inseamna 1 decembrie, ce s-a intamplat in 1918, habar n-au.
Nutresc speranta ca somnul ratiunii nu va naste monstri, ca vom invata ce e aia PATRIE. Ca doar una avem, celelalte pe unde ne vor duce pasii sunt doar de imprumut. Dorul de casa si de tara nu se poate stinge.

LA MULTI ANI, ROMANIA!

A fost saptamana asta care tocmai s-a incheiat plina de evenimente muzicale, pe la unele am fost si eu, pe la altele nu, dar cele la care am fost merita sa primeasca de la superlativ in sus. Mai intai a fost concertul electoral IRIS, asta miercuri, care din punct de vedere al prestatiei trupei a fost ceva de jos palaria, cu cantece mai nou introduse in playlist si cu un public care mi-a placut, tot asa, ca si mod de manifestare.

Apoi a fost randul fenomenelor astronomice sa se petreaca sub Feleac, caci miercuri luna a devenit patrata in clubul “Refresh”. Alina Manole, Adrian Cristescu si Teddy Olaru sunt niste oameni de nota 10. Ba nu, 20. Muzicieni care stiu a trai muzica, care stiu sa transmita din caldura sunetelor, care stiu sa-ti insufle placerea de a asculta muzica. Nu ma lungesc aici, miragecj a descris pe Folkblog, in cuvinte si fotografii, cum a fost acolo, eu nu cred c-as putea-o face mai bine.

Week-end-ul a stat sub semnul muzicii folk, de data asta in deplasare, la Alba-Iulia, la Festivalul concurs de muzica folk “Ziua de maine”. Mi-e oarecum familiar orasul Alba-Iulia, am mai fost aici si anul trecut la festival, dar si cu alte ocazii, asa ca nu mi-e deloc strain. A fost o escapada placuta, chiar imi plac iesirile astea, fara probleme, fara grija ca a doua zi trebuie sa ajung la serviciu. Despre festival, aproape numai de bine, a fost peste editia de anul trecut si cu siguranta, sub cea de anul viitor. Se vede treaba ca organizatorii s-au straduit si a iesit un festival, care, de ce sa nu recunosc, e printre cele mai bune de profil din tara. Interesanta mi s-a parut ideea cu cafeneaua folk, desfasurata la Mall-ul din oras, unde cei prezenti au avut ocazia sa asculte muzica folk, sa poarte discutii si sa puna intrebari legate de genul asta de muzica. Si totusi, desi organizarea a fost aproape perfecta, ma intreb ce a cautat Mihai Margineanu la festivalul asta. Am inteles strategia organizatorilor, cu ordinea din prima seara, cu Margineanu pus ultimul, ca altfel “plecau spectatorii”, dar totusi, de ce a fost invitat? Sa cante semimanele si cantece lautaresti preluate de la altii? Ciudat. Oricum, veti citi o cronica mai ampla a festivalului zilele astea pe Folkblog.

Una peste alta, cu plusuri si minusuri, festivalul de la Alba-Iulia merge mai departe si in mod sigur, va ajunge o manifestare cu greutate in sfera muzicii folk.

Joia de folk se reia sub felinare in Pub-ul clujean, cand vom avea o mare placere sa ii (re)vedem pe cei de la “Poesis”, dupa ce i-am vazut la Alba-Iulia. Dar cum Marius Batu si Eugen Baboi se reunesc asa de rar pentru cantari si cum nu ai mereu prilejul sa ii vezi in Cluj, asta e o ocazie pentru oricine iubeste versul si muzica folk de buna calitate. Asa ca, faceti bine si nu lipsiti!

Sfarsitul de saptamana se incheie tot sub semnul folkului, caci in 21 si 22 noiembrie are loc festivalul de folk de la Bistrita. Pe acolo nu stiu inca daca o sa ajung, ramane de vazut si de dezbatut.

Cam asta s-a intamplat in ultimele zile si se va intampla in cele viitoare. Sa speram ca va fi bine. Si pentru sectiunea finala a depanarilor de ganduri, pentru cine mai e interesat de muzica folk, am postat cate ceva de la Alba-Iulia pe pagina de Youtube. Fotografii…asta poate azi sau maine, n-am avut nici timp, nici chef sa ma ocup de ele. Dar o sa pun un P.S. cand vor fi gata.

P.S.: Am reusit si sa postez ceva fotografii de la festival, le puteti vedea aici.

Marturisesc, cu mana pe inima, ca nu agreez concertele electorale. De niciun fel. Pentru ca sunt false si nu stiu cat de interesati sunt cei care canta pentru un anumit candidat de viitorul politic al acestuia. De fapt, nici nu cred ca ar trebui amestecate muzica si politica. Dar in fine, asta e doar o parere proprie si personala.

Concertul Iris de la Cluj-Napoca, inclus in campania electorala a lui Oprescu, m-a intrigat putin, pentru ca inca mi se pare ca dupa operatie, Cristi are nevoie de odihna, nu de abundenta de spectacole. Stiu, publicul doreste sa ii vada pe scena, la fel si eu, dar pauza asta pe care o recomandasera medicii, ar trebui respectata. Sau nu atat pauza, cat ciclicitatea spectacolelor. Eu nu ma bazez pe chestia ca “Cristi se simte bine si e in forma”, pentru ca medicii aia stiu ei ce zic. Dar no, sa revin la spectacol, ca doar de-asta m-am apucat sa scriu postul asta.

Inceputul a fost asa cum au fost si ultimele concerte Iris, cu noul intro, urmat de Pamantul il cuprind. Dar urmatoarea piesa m-a incantat putin mai mult, pentru ca e ceva ce nu mai ascultasem de multisor, Calatorul. Au mai fost cateva astfel de momente, cu piese ceva mai “rele”, gen Ingerii goi, Tot zbor, Pe ape, chestii de care mi-e dor in concertele Iris. Foarte faine au fost si momentele solo ale fiecaruia dintre membrii trupei, cu un plus pentru Bolero-ul lui Nelu. Piesele au avut un curs firesc, Casino, Doamna in negru, Ultima toamna, Baby intregind un spectacol mai mult decat reusit. Imi place ca trupa are prezenta in playlist, tot mai des in ultima vreme, Vis pierdut, una din piesele mele preferate, a doua intr-un top, dupa Cine ma striga in noapte si pe care au dedicat-o in concertul de la Cluj tuturor prietenilor disparuti dintre noi. Finalul, evident, a fost cu binecunoscutele Pe ape si Floare de iris si in cele din urma, Iris Maxima.

Despre baieti, spun doar ca i-am vazut cu pofta de cantat, cel putin asa i-am perceput eu. Cristi arata bine, sper ca se si simte bine. Si daca tot sunt la lucrurile pozitive, mi-a placut bunul simt al domnului Oprescu, care nici macar nu si-a facut aparitia pe scena (poate chiar nici la concert), cum am mai vazut la alte concerte electorale. Partile negative sunt abundenta de baloane (niciodata nu mi-a placut), bratari, brichete si alte suveniruri electorale si inghesuiala. Pacat ca venim atat de multi la un concert cand e moka, dar ne facem ca ploua atunci cand costa.

Sa speram ca alegerile vor fi castigate de cel mai indreptatit, ca Iris va continua concertele (nu electorale) si ca noi com trai mai bine.

Gasiti, in caz ca doriti, fotografii aici si cateva filmari aici

Dupa ce in vara ne-a facut bucuria de a fi prezenta pentru prima oara in orasul de sub Feleac, Alina Manole recidiveaza si face o noua escapada in inima Transilvaniei. Cei care vor avea curiozitatea si placerea de a fi prezenti la concert se vor bucura de vocea placuta si delicata a Alinei, completata fericit de Adrian Cristescu la clape si Tudor Olaru la bass. O intrepatrundere placuta auzului, intre doua genuri diferite si totusi atat de apropiate, folkul si jazzul, o armonie si o simbioza perfecte.

Si cu toate ca realizarea acestui concert a intampinat unele piedici, pana la urma frumosul si nevoia de muzica intr-adevar buna si de calitate a triumfat. Caci, dupa parerea mea, Alina Manole este, fara tagada, varful de lance a ceea ce inseamna abordarea tanara a muzicii folk. O prezenta joviala, un artist (caci pot spune asta) care stie imbina versul cu struna, un nume deja in folk. Spre ciuda si invidia unora.

Prin urmare, daca doriti sa va petreceti o seara de joi altfel decat celalalte, sa iesiti din monotonia si rutina zilnica, va invit in 12 noiembrie, de la ora 21:00, in clubul “Refresh” din Piata Unirii nr. 2 (stiti voi, fostul gang cu “Pizza Y”), la un concert cu luna si stele patrate, pitici si prieteni invizibili, casatorii in stil italian, un concert dupa care va garantez ca sufletele va vor fi mai bogate.

Si ca sa va convingeti, la final, o mica mostra a Lunii Patrate:

Joi, 29 octombrie 2009, va avea loc lansarea primului album de muzica folk semnat Raul Carstea si Constantin Neculae, “Delta lunara”.

Evenimentul este gazduit de Galeriile Artmark din Bucuresti, (str. Logofat Luca Stroici, nr. 18) incepand cu orele 19:00.

Acest album vine sa incununeze o activitate muzicala de peste 20 de ani. Contine 17 piese, compuse in marea lor majoritate de Raul Carstea, muzica sprijinindu-se pe poezie adevarata. Astfel, sunt aduse în atentia publicului nume ale unor poeti valorosi, precum Adrian Paunescu, Nichita Stanescu, Ion Minulescu, Virgil Carianopol, Mircea Dinescu, Constanta Buzea etc.

Folk-ul romanesc a caştigat 17 piese aerisit orchestrate şi interpretate cu multa maiestrie si sensibilitate. Oricare dintre ele putea da titlul acestui album.

Metafora „delta lunara” exprima cel mai bine viziunea celor doi artisti asupra muzicii lor, abundenta de trairi si sentimente intr-o lume arida, rece, care pune din ce in ce mai mult accent pe material, de unde si nevoia de a crea un spatiu compensativ, menit sa sfideze existenta fada de asfalt.

Orchestratiile si inregistrarile au fost realizate de Constantin Neculae in studioul propriu si au durat aproximativ un an.

Masterizarea si mixajele au fost realizate la Ramnicu Valcea, in studioul Wave Production, de catre Cristi Iordan, cu sprijinul maestrului de sunet George Chirca.

Acest album este realizat la Casa de productie „Tandem”, cu sprijinul lui Victor Socaciu.

Conceptul grafic al albumului apartine Iulianei Ionescu (AVMax Media).

Parteneri media: Radio Romania, Jurnalul National, FolkBlog.ro

Sunteti asteptati asadar la lansarea albumului “Delta lunara”, joi 29 octombrie, la Galeriile Artmark din Bucuresti, str. Logofat Luca Stroici, nr. 18, la ora 19:00.

Intrarea este libera.

In eterna si fascinanta Romanie, bunul simt n-a fost niciodata ridicat la rangul de virtute, ba dimpotriva. In ziua de azi esti un ciudat daca dai dovada de prea multa chestie d-asta. Functionarii publici sunt si ei niste ciudati, dar nu pentru faptul ca ar da dovada de bun simt, asa-i? Am vazut asta joi, la Sibiu, cand am facut un serviciu unui fost coleg ce m-a rugat sa merg la Casa de Asigurari de Sanatate cu o adeverinta a sotiei sale, pe care, pentru niste analize la spital, trebuia aplicata o stampila care sa dovedeasca faptul ca e cotizant CAS. M-am prezentat la instututia cu pricina, unde am gasit ce nu ma asteptam (dar nici n-aveam de unde sa stiu), anume cozi fara sfarsit. La toate ghiseele. Cu exceptia unuia, la care o functionara se uita pe niste hartii. Banuind eu ca pot s-o abordez cu o simpla intrebare, am indraznit. Dar, vai, mare greseala! Functionara a sarit ca arsa, ca muscata de sarpe, reprosandu-mi pe un ton isteric, faptul ca o deranjez din lucru, ca ea incearca sa incheie un contract important si eu o opresc din lucru. Am incercat sa ii explic ca vroiam doar sa intreb daca ma pot aseza la oricare dintre cozi, dar ti-ai gasit! Vorba aia, n-ai cu cine! Cu chiu, cu vai, am reusit s-o fac sa imi spuna la care din cozi sa ma asez, asta si cu ajutorul unui cetatean, care i-a reprosat (cred ca pe buna dreptate) ca de cand sta el la coada, respectiva a stat la povesti o jumatate de ora cu o colega, nicidecum nu s-a ostenit cu munca.

M-am asezat cuminte la coada, asteptand sa imi vina randul. Dupa vreo 45 de minute, la ghiseul “functionarei muncitoare” poposeste un nene, careia respectiva i se adreseaza cu “domnul doctor”. Stau la povesti cateva minute bune, dupa care “domnul doctor” ii inmaneaza o hartie, respectiva se grabeste sa i-o verifice in calculator, ii scrie ceva pe ea, i-o stampileaza, apoi ambii continua discutia. Si uite-asa, doamna functionar de la Casa Asigurarilor de Sanatate Sibiu nu mai este ocupata, nu mai este deranjata din munca ei pentru “incheierea unui contract important”.

Am plecat scarbit de servilismul si “amabilitatea” functionarasului roman, bag de seama ca trebuie sa fii persoana sus-pusa, “domn doctor”, ca sa te bage ei in seama sau ca sa ii poti deranja din munca lor “istovitoare”. Tin minte ca nu stiu ce ministru de duzina se batea cu pumnul in piept ca functionarii publici vor fi amabili, vor raspunde solicitarilor oricarui cetatean, indiferent de domeniul in care vor lucra. Pesemne ca ministrul s-a grabit . Nu stia, probabil, ca in randul functionarilor publici din Romania, o parte a lor, nesimtirea este inca mare. Spun o parte, pentru ca am povestit intr-o postare anterioara, despre amabilitatea celor de la Finantele Publice din Cluj-Napoca.

Hai sa le zic la sfarsit una buna, o piesa foarte faina, intr-o inregistrare din vara asta de la “Folk You”:

Saptamana care sta sa se incheie mi-a prilejuit (nu la cererea mea) o reintoarcere in orasul unde mi-am petrecut ultimii 8 ani, Sibiu. Nu imi era catusi de putin dor de Sibiu si cu atat mai mult, de fostul loc de munca. Bine ca nu stau decat doua saptamani! A fost totusi si ceva placut in zilele astea in orasul de pe Cibin, anume revederea cu cea mai mare parte dintre colegi. Dar atat si nimic mai mult.

Am vazut si prima ninsoare din sezonul care bate la usa, dar nu la Sibiu, unde toamna inca se zbate sa reziste, cu un soare cu dinti, ce-i drept, ci la Huedin, unde am ajuns pentru prima data. Si nu ca as fi vrut sa fac cine stie ce vizite pe acolo, ci pentru ca am mers la o manifestare demna de lauda pentru initiatorii ei, pentru ca se intampla in orase micute si ca este o manifestare ce tine de cultura, in primul rand. Mai multe despre asta puteti citi in articolul publicat in Folkblog.

S-a mai intamplat un lucru, important pentru unii, poate mai putin important pentru altii, a picat guvernul liliputan. Sincer, pe mine incepuse sa ma cam dispere Boc si sleahta lui. Bine, or sa vina altii, la fel ca si precedentii, doar dupa ciolan (:)), cat mai e de ros si de asta). Opozitia l-a propus pe Klaus Johannis, primarele Sibiului, dar nenea Base nu l-a placut. Intr-un fel, e mai bine pentru sibieni, pentru ca atat cam am stat prin Sibiu, am vazut ca sasul a facut treaba. Era pacat sa se duca sa se compromita in albia de porci de la Bucuresti.

Vineri seara m-a cuprins putin nostalgia dupa vremurile bune, am vazut la NCN un concert Ducu Bertzi din “Autograf” (tx miragecj). Ehei, ce faina atmosfera! Si sambata ne-am regrupat putin la un pahar de vorba, o parte din echipa Folkblog, am pus putin tara la cale, m-am convins sa devin patron de cafenea si fermier . Cam greu la inceput, dar o sa capat experienta.

Acuma trebuie sa ma retrag, e vremea de plecare pentru a doua saptamana de Sibiu. Sper ca va trece cat mai repede. Cum obisnuiesc, va las cu o piesa muzicala, sa va fie inceputul de saptamana cat mai placut:

IRIS – Vis pierdut

Vroiam sa scriu in postul asta despre ziua de azi, care intr-adevar a fost o zi de c…., ca sa-i citez pe miragecj si pe Chilian. Asa de tare imi “iubesc” seful (unul din ei), incat l-as strange de gat. Cand el e plecat cu treburi (adica azi), e foarte misto sa te ia alti sefi mai mari la rost, pentru niste chestii pe care iubitul meu sef nu a catadicsit sa le mai faca de 4 saptamani. Hartoage, ce-i drept, dar asa e, cand sefului cel mare i se scoala sa intrebe de unele lucruri, tocmai atunci se nimereste sa cazi tu, nevinovat, cu fundul undeva. Insa cand ii tii locul sefului, iei asupra-ti si ocarile. Fuck, ce urasc chestiile astea!

Si pun aici punct lamentarilor, pentru ca titlul topicului suna intr-un fel. Domnul Brian Johnson, actuala voce AC/DC, implineste azi o frumoasa varsta, 62 de ani. Sincer, nu i-as fi dat, nici nu stiam ce varsta are, pana nu m-am uitat pe Wikipedia. La vitalitatea pe care-o are, maxim 40 i-ai da. Si ce voce! Parerea mea ca e printre cele mai bune voci ale rock-ului mondial si nu sunt semne (din fericire) ca n-ar mai putea.
Asadar, un Happy birthday to you, Mr. Brian Johnson!
Si la final, va las cu o mostra de ce inseamna Brian Johnson & AC/DC: