Folkblog – revista pentru suflet si folk

Acum vreau sa laud pe cineva. Nu doar de dragul de a lauda, ci pentru simplul fapt ca merita. Chiar cu varf si indesat. Pe cine anume vreau sa laud? O sa vedeti imediat. Sa incep, ca orice poveste, cu “A fost odata ca niciodata…”. Pai, a fost odata (si inca este) un club tare fain din Cluj-Napoca, de care v-am mai spus eu acum ceva timp, care se gaseste pe Strada Memorandumului nr. 23. E vorba de Autograf. Pe-acolo ma invart eu in ultimul timp, in cautare de idei, de nou, de lume buna, de muzica pe masura. Si clubul asta are, aproape in fiecare zi de joi, cantari folk. Dealtfel, chiar asa se si numeste ziua asta a saptamanii: “joia de folk”. Pe la concertele corifeilor, ma refer aici la Baniciu, Vintila, Ducu Berti, am vazut niste fete care stateau mereu in primele randuri si se agitau, cantau, zbierau, faceau o galagie de nedescris. In sensul bun al cuvantului.

La inceput, m-a cam mirat atitudinea asta. Mai fusesem eu la concerte folk, dar astfel de manifestari nu mai vazusem. Cu timpul, insa, m-am obisnuit cu cotidianul zilelor de joi. Trebuie sa marturisesc faptul ca la prima vedere am zis ca nu e nimic de capul lor, ca sunt doar niste tinere cu nasul pe sus, ca oricare altele, care vor numai sa se dea in spectacol si nu prea au nimic in cap. Chestie asupra careia, aveam sa constat ceva mai tarziu, ma inselasem amarnic. De ce spun asta? Aflasem intre timp ca tipele formau un grup care-si spunea “corpul de balet”. Mai apoi, am cautat pe internet ceva legat de folk, nu mai retin exact ce anume si am gasit un blog unde erau scrise tot felul de lucruri foarte interesante, cu subiectul folk. Si printre altele, era descris si “Autograful” din Cluj si atmosfera de acolo. Iar “Death is not the end…” a fost ceva…nici acum nu-mi gasesc cuvintele. Un articol cu adevarat maiastru, cu slove alese, gandurile unui om simplu, dar foarte bogat sufleteste.

Blogul asta am observat ca de fapt se vroia o blogorevista folk. I-am spus si lui miragecj despre lucrul asta si ea a fost cea care a lansat celebra vorba “palma morala”. Care a fost, intr-adevar, mai mult decat o palma morala, pentru ca n-as fi crezut in ruptul capului ca niste individe care se agita asa la un concert de muzica folk si fac atata harmalaie, pot asterne in pagina asemenea minunatii de articole. Am pus si eu ceva comment-uri la unele dintre articolele din blogorevista si mi s-a raspuns pe un ton foarte amabil. Fetele mi-au spus ca ar cam banui cine sunt. Si asa am stabilit o intalnire la un viitor eveniment folk. Care intalnire s-a petrecut nu peste mult timp, in Cetatea Oradei, la concertul Mircea Baniciu si Farfarello. Acolo am avut placerea, eu si miragecj, sa cunoastem, in sfarsit, corpul de balet. Mi s-a confirmat pe deplin cat de mult ma (ne) inselasem in ceea ce le priveste. Niste fete extraordinare, exuberante, pline de viata, cu simtul umorului. M-a mirat intrucatva jovialitatea lor, pentru ca din discutiile pe care le-am purtat, am aflat ca trecusera printr-o perioada foarte grea a vietii lor. La inceput, mi-a fost putin greu sa le deosebesc , pentru ca doua dintre ele seamana destul de bine. Apoi, dupa ce ne-am vazut in mai multe ocazii, am reusit sa fac diferenta.

Revista lor a inceput sa creasca, a ajuns acum deja la cel de-al patrulea numar. In cuprinsul ei gasesti comentarii la evenimente folk trecute si viitoare, anunturi privind spectacolele de folk si poezie, prezentari ale unor locuri in care muzica folk isi gaseste salasul si multe, foarte multe informatii si link-uri spre bloguri si site-uri a caror punte de legatura o constituie muzica folk. Cu siguranta, revista se va dezvolta pe viitor, pentru ca dupa cum le-am cunoscut de ambitioase pe fete, ele chiar vor sa faca ceva pentru muzica buna si fenomenul folk in special. Un gen care in ultimul timp cunoaste un reviriment pronuntat, tot mai multe festivaluri se organizeaza si tot mai multi amatori de astfel de muzica, de toate varstele, se intrevad la orizont.

Pe cei care doresc sa-si bucure ochii cu excelentele articole scrise de “balerine”, articole care eu cred ca pot concura si chiar depasi multe altele scrise in presa noastra cea de toate zilele, ii invit sa o faca cu cea mai mare placere si incredere, dand un simplu click aici.

Pentru incheiere, am ales un fragment dintr-o cantare care stiu ca lor le este foarte draga, cu Ciocuri, Tete si Elefanti:

~ de cantafabule pe 9 septembrie, 2008.