E bine pe banca?
Azi mi s-a intamplat un lucru cel putin bizar, tampesc. Facusem impreuna cu sora-mea, venita in vizita pe la mine, o plimbare prin cartier. Cum ziua era exact una tipic de vara, iar canicula la ea acasa, ne-am oprit la o toneta si am cumparat cate o inghetata. Am plecat apoi sa gasim un loc unde sa ne asezam sa savuram inghetatele. N-am gasit o banca, asa ca ne-am asezat pe o teava de fier sprijinita de altele mai mici. Incepusem sa depanam amintiri, dar n-am apucat sa ne spunem mare lucru, ca dintr-o scara de bloc a iesit un individ cu ochelari si ochii bulbucati, pe la 65-70 de ani si ne intreaba pe un ton mai mult decat acuzator: “E bine pe banca?”. Initial am crezut ca omul glumeste si i-am raspuns ca da, e foarte bine. Atunci individul, pe un ton rastit, ne-a invitat sa plecam, pe motiv ca el pusese bara respectiva acolo. Evident ca am refuzat si i-am cerut explicatii. De care nu am avut parte, personajul care deja isi schimbase fizionomia fetei si luase un aer de Quasimodo, incepand sa tipe sa ne ridicam si sa plecam imediat, ca e bara lui si ca el a pus-o acolo. Bineinteles, ca sa fie tacamul complet, a inceput si sa ma traga de mana, incercand sa ma ridice. Ca sa-i dam satisfactie, ne-am ridicat. I-am aruncat un “ardelean tampit” (sa nu ma intelegeti gresit, n-am nimic cu ardelenii, fiecare provincie a scumpei noastre tarisoare are “glumetii ei”, deci, prin urmare si Ardealul) si ne-am indepartat. Chestia asta probabil i-o fi ranit eul (daca o fi avand asa ceva), caci a inceput sa ne injure ca un birjar. Om la 70 de ani! I-am dat pace, ca nu e bine sa te pui cu nebunii si am plecat. Dar am ramas socat de ce poate debita mintea unui individ in ziua de azi si pana in ce hal de degradare si senilitate s-a ajuns, sa nu mai ai voie sa te asezi sa-ti tragi sufletul undeva, ca apare unul ca si Quasimodo al nostru si-si revendica bunul. Mare ti-e gradina, Doamne, dar si multi prosti traiesc in ea!
Lasă un Răspuns