Sfarsitul nu-i aici
5 august 2007. Zi trista pentru oameni. Zi trista pentru muzica. Zi trista pentru teatru, televiziune, pentru poezie, pentru mine, pentru tine, pentru noi. Ce repede a trecut un an de cand Motu nu mai e cu noi. Parca mai ieri il vedeam la concertele Pasarii Colibri, pe scenele de la Folk you (unde spre rusinea mea, inca nu am ajuns pana acum), recitand, cantand, imprastiind din jovialitatea lui tuturor celor care il urmareau. I-am auzit si saptamana trecuta vocea la Teleenciclopedia si tot nu-mi vine sa cred ca nu mai e. Personal, eu l-am descoperit pe Motu odata cu Telenciclopedia, unde era VOCEA. Pe la inceputurile anilor 90 incepuse la Radio Romania Tineret ciclul de emisiuni “Pittis show”. Cum nu aveam radio care sa receptioneze pe unde ultrascurte RRT, am strans cureaua si am adunat banut cu banut si am adaugat si banii primiti de la colindatul de Anul Nou si mi-am cumparat o combina cu pick-up, care receptiona ultrascurte, special pentru a asculta emisiunea lui si discurile cu Iris, Phoenix si abia aparutul “Nu trantiti usa”. Dupa 90, TVR a inceput sa redifuzeze scenete realizate de Alexandru Bocanet cu trio-ul formidabil Anda Calugareanu – Dan Tufaru – Motu Pittis, pe care le priveam cu sufletul la gura. Imi mai amintesc cu mare placere de o chestie, in fapt un cadou pe care Motu l-a facut ascultatorilor emisiunii sale in seara de Inviere din anul aparitiei albumului “In cautarea cuibului pierdut”. Desi albumul nu fusese inca lansat, Motu l-a difuzat integral in emisiunea sa. A fost o chestie foarte faina si am reusit sa-l inregistrez in forma aia (din pacate, nu mai am caseta 
). Iar la sfarsitul albumului, cand Motu, dupa “Cantecul bufonului” face prezentarea formatiei, se incheie asa: “…Va multumim. La revedere! Noapte frumoasa!”. Si din studiou se aude vocea calda si blanda a lui Motu:”Nu, nu, nu, inca nu “noapte frumoasa”, mai avem de ascultat…”. Niste lucruri unice, care imi lipsesc acum.
Am avut si placerea sa il vad alaturi de colegii sai din Pasarea Colibri in cateva reprezentatii in orase din tara. Se poate vedea si din imaginile postate pe diferite canale de pe net atmosfera care era atunci in sanul Pasarii Colibri. Motu era one-man show. Noi trebuie sa ne bucuram de ceea ce a facut pana acum Motu pentru noi, de mostenirea pe care ne-a lasat-o si “sa-ncercam sa facem noi un oras fara pacate”.
Tineti minte, sfarsitul nu-i aici!…
Lasă un Răspuns