Ce-am mai citit, ce-am mai vazut, ce-am mai auzit… (2)

A fost saptamana asta care tocmai s-a incheiat plina de evenimente muzicale, pe la unele am fost si eu, pe la altele nu, dar cele la care am fost merita sa primeasca de la superlativ in sus. Mai intai a fost concertul electoral IRIS, asta miercuri, care din punct de vedere al prestatiei trupei a fost ceva de jos palaria, cu cantece mai nou introduse in playlist si cu un public care mi-a placut, tot asa, ca si mod de manifestare.

Apoi a fost randul fenomenelor astronomice sa se petreaca sub Feleac, caci miercuri luna a devenit patrata in clubul “Refresh”. Alina Manole, Adrian Cristescu si Teddy Olaru sunt niste oameni de nota 10. Ba nu, 20. Muzicieni care stiu a trai muzica, care stiu sa transmita din caldura sunetelor, care stiu sa-ti insufle placerea de a asculta muzica. Nu ma lungesc aici, miragecj a descris pe Folkblog, in cuvinte si fotografii, cum a fost acolo, eu nu cred c-as putea-o face mai bine.

Week-end-ul a stat sub semnul muzicii folk, de data asta in deplasare, la Alba-Iulia, la Festivalul concurs de muzica folk “Ziua de maine”. Mi-e oarecum familiar orasul Alba-Iulia, am mai fost aici si anul trecut la festival, dar si cu alte ocazii, asa ca nu mi-e deloc strain. A fost o escapada placuta, chiar imi plac iesirile astea, fara probleme, fara grija ca a doua zi trebuie sa ajung la serviciu. Despre festival, aproape numai de bine, a fost peste editia de anul trecut si cu siguranta, sub cea de anul viitor. Se vede treaba ca organizatorii s-au straduit si a iesit un festival, care, de ce sa nu recunosc, e printre cele mai bune de profil din tara. Interesanta mi s-a parut ideea cu cafeneaua folk, desfasurata la Mall-ul din oras, unde cei prezenti au avut ocazia sa asculte muzica folk, sa poarte discutii si sa puna intrebari legate de genul asta de muzica. Si totusi, desi organizarea a fost aproape perfecta, ma intreb ce a cautat Mihai Margineanu la festivalul asta. Am inteles strategia organizatorilor, cu ordinea din prima seara, cu Margineanu pus ultimul, ca altfel “plecau spectatorii”, dar totusi, de ce a fost invitat? Sa cante semimanele si cantece lautaresti preluate de la altii? Ciudat. Oricum, veti citi o cronica mai ampla a festivalului zilele astea pe Folkblog.

Una peste alta, cu plusuri si minusuri, festivalul de la Alba-Iulia merge mai departe si in mod sigur, va ajunge o manifestare cu greutate in sfera muzicii folk.

Joia de folk se reia sub felinare in Pub-ul clujean, cand vom avea o mare placere sa ii (re)vedem pe cei de la “Poesis”, dupa ce i-am vazut la Alba-Iulia. Dar cum Marius Batu si Eugen Baboi se reunesc asa de rar pentru cantari si cum nu ai mereu prilejul sa ii vezi in Cluj, asta e o ocazie pentru oricine iubeste versul si muzica folk de buna calitate. Asa ca, faceti bine si nu lipsiti!

Sfarsitul de saptamana se incheie tot sub semnul folkului, caci in 21 si 22 noiembrie are loc festivalul de folk de la Bistrita. Pe acolo nu stiu inca daca o sa ajung, ramane de vazut si de dezbatut.

Cam asta s-a intamplat in ultimele zile si se va intampla in cele viitoare. Sa speram ca va fi bine. Si pentru sectiunea finala a depanarilor de ganduri, pentru cine mai e interesat de muzica folk, am postat cate ceva de la Alba-Iulia pe pagina de Youtube. Fotografii…asta poate azi sau maine, n-am avut nici timp, nici chef sa ma ocup de ele. Dar o sa pun un P.S. cand vor fi gata.

Hai…IRIS!

Marturisesc, cu mana pe inima, ca nu agreez concertele electorale. De niciun fel. Pentru ca sunt false si nu stiu cat de interesati sunt cei care canta pentru un anumit candidat de viitorul politic al acestuia. De fapt, nici nu cred ca ar trebui amestecate muzica si politica. Dar in fine, asta e doar o parere proprie si personala.

Concertul Iris de la Cluj-Napoca, inclus in campania electorala a lui Oprescu, m-a intrigat putin, pentru ca inca mi se pare ca dupa operatie, Cristi are nevoie de odihna, nu de abundenta de spectacole. Stiu, publicul doreste sa ii vada pe scena, la fel si eu, dar pauza asta pe care o recomandasera medicii, ar trebui respectata. Sau nu atat pauza, cat ciclicitatea spectacolelor. Eu nu ma bazez pe chestia ca “Cristi se simte bine si e in forma”, pentru ca medicii aia stiu ei ce zic. Dar no, sa revin la spectacol, ca doar de-asta m-am apucat sa scriu postul asta.

Inceputul a fost asa cum au fost si ultimele concerte Iris, cu noul intro, urmat de Pamantul il cuprind. Dar urmatoarea piesa m-a incantat putin mai mult, pentru ca e ceva ce nu mai ascultasem de multisor, Calatorul. Au mai fost cateva astfel de momente, cu piese ceva mai “rele”, gen Ingerii goi, Tot zbor, Pe ape, chestii de care mi-e dor in concertele Iris. Foarte faine au fost si momentele solo ale fiecaruia dintre membrii trupei, cu un plus pentru Bolero-ul lui Nelu. Piesele au avut un curs firesc, Casino, Doamna in negru, Ultima toamna, Baby intregind un spectacol mai mult decat reusit. Imi place ca trupa are prezenta in playlist, tot mai des in ultima vreme, Vis pierdut, una din piesele mele preferate, a doua intr-un top, dupa Cine ma striga in noapte si pe care au dedicat-o in concertul de la Cluj tuturor prietenilor disparuti dintre noi. Finalul, evident, a fost cu binecunoscutele Pe ape si Floare de iris si in cele din urma, Iris Maxima.

Despre baieti, spun doar ca i-am vazut cu pofta de cantat, cel putin asa i-am perceput eu. Cristi arata bine, sper ca se si simte bine. Si daca tot sunt la lucrurile pozitive, mi-a placut bunul simt al domnului Oprescu, care nici macar nu si-a facut aparitia pe scena (poate chiar nici la concert), cum am mai vazut la alte concerte electorale. Partile negative sunt abundenta de baloane (niciodata nu mi-a placut), bratari, brichete si alte suveniruri electorale si inghesuiala. Pacat ca venim atat de multi la un concert cand e moka, dar ne facem ca ploua atunci cand costa.

Sa speram ca alegerile vor fi castigate de cel mai indreptatit, ca Iris va continua concertele (nu electorale) si ca noi com trai mai bine.

Gasiti, in caz ca doriti, fotografii aici si cateva filmari aici

Alina Manole la Cluj-Napoca

Dupa ce in vara ne-a facut bucuria de a fi prezenta pentru prima oara in orasul de sub Feleac, Alina Manole recidiveaza si face o noua escapada in inima Transilvaniei. Cei care vor avea curiozitatea si placerea de a fi prezenti la concert se vor bucura de vocea placuta si delicata a Alinei, completata fericit de Adrian Cristescu la clape si Tudor Olaru la bass. O intrepatrundere placuta auzului, intre doua genuri diferite si totusi atat de apropiate, folkul si jazzul, o armonie si o simbioza perfecte.

Si cu toate ca realizarea acestui concert a intampinat unele piedici, pana la urma frumosul si nevoia de muzica intr-adevar buna si de calitate a triumfat. Caci, dupa parerea mea, Alina Manole este, fara tagada, varful de lance a ceea ce inseamna abordarea tanara a muzicii folk. O prezenta joviala, un artist (caci pot spune asta) care stie imbina versul cu struna, un nume deja in folk. Spre ciuda si invidia unora.

Prin urmare, daca doriti sa va petreceti o seara de joi altfel decat celalalte, sa iesiti din monotonia si rutina zilnica, va invit in 12 noiembrie, de la ora 21:00, in clubul “Refresh” din Piata Unirii nr. 2 (stiti voi, fostul gang cu “Pizza Y”), la un concert cu luna si stele patrate, pitici si prieteni invizibili, casatorii in stil italian, un concert dupa care va garantez ca sufletele va vor fi mai bogate.

Si ca sa va convingeti, la final, o mica mostra a Lunii Patrate:

Lansarea albumului “Delta lunara”

Joi, 29 octombrie 2009, va avea loc lansarea primului album de muzica folk semnat Raul Carstea si Constantin Neculae, “Delta lunara”.

Evenimentul este gazduit de Galeriile Artmark din Bucuresti, (str. Logofat Luca Stroici, nr. 18) incepand cu orele 19:00.

Acest album vine sa incununeze o activitate muzicala de peste 20 de ani. Contine 17 piese, compuse in marea lor majoritate de Raul Carstea, muzica sprijinindu-se pe poezie adevarata. Astfel, sunt aduse în atentia publicului nume ale unor poeti valorosi, precum Adrian Paunescu, Nichita Stanescu, Ion Minulescu, Virgil Carianopol, Mircea Dinescu, Constanta Buzea etc.

Folk-ul romanesc a caştigat 17 piese aerisit orchestrate şi interpretate cu multa maiestrie si sensibilitate. Oricare dintre ele putea da titlul acestui album.

Metafora „delta lunara” exprima cel mai bine viziunea celor doi artisti asupra muzicii lor, abundenta de trairi si sentimente intr-o lume arida, rece, care pune din ce in ce mai mult accent pe material, de unde si nevoia de a crea un spatiu compensativ, menit sa sfideze existenta fada de asfalt.

Orchestratiile si inregistrarile au fost realizate de Constantin Neculae in studioul propriu si au durat aproximativ un an.

Masterizarea si mixajele au fost realizate la Ramnicu Valcea, in studioul Wave Production, de catre Cristi Iordan, cu sprijinul maestrului de sunet George Chirca.

Acest album este realizat la Casa de productie „Tandem”, cu sprijinul lui Victor Socaciu.

Conceptul grafic al albumului apartine Iulianei Ionescu (AVMax Media).

Parteneri media: Radio Romania, Jurnalul National, FolkBlog.ro

Sunteti asteptati asadar la lansarea albumului “Delta lunara”, joi 29 octombrie, la Galeriile Artmark din Bucuresti, str. Logofat Luca Stroici, nr. 18, la ora 19:00.

Intrarea este libera.

Serial foileton: Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul (4)

In eterna si fascinanta Romanie, bunul simt n-a fost niciodata ridicat la rangul de virtute, ba dimpotriva. In ziua de azi esti un ciudat daca dai dovada de prea multa chestie d-asta. Functionarii publici sunt si ei niste ciudati, dar nu pentru faptul ca ar da dovada de bun simt, asa-i? Am vazut asta joi, la Sibiu, cand am facut un serviciu unui fost coleg ce m-a rugat sa merg la Casa de Asigurari de Sanatate cu o adeverinta a sotiei sale, pe care, pentru niste analize la spital, trebuia aplicata o stampila care sa dovedeasca faptul ca e cotizant CAS. M-am prezentat la instututia cu pricina, unde am gasit ce nu ma asteptam (dar nici n-aveam de unde sa stiu), anume cozi fara sfarsit. La toate ghiseele. Cu exceptia unuia, la care o functionara se uita pe niste hartii. Banuind eu ca pot s-o abordez cu o simpla intrebare, am indraznit. Dar, vai, mare greseala! Functionara a sarit ca arsa, ca muscata de sarpe, reprosandu-mi pe un ton isteric, faptul ca o deranjez din lucru, ca ea incearca sa incheie un contract important si eu o opresc din lucru. Am incercat sa ii explic ca vroiam doar sa intreb daca ma pot aseza la oricare dintre cozi, dar ti-ai gasit! Vorba aia, n-ai cu cine! Cu chiu, cu vai, am reusit s-o fac sa imi spuna la care din cozi sa ma asez, asta si cu ajutorul unui cetatean, care i-a reprosat (cred ca pe buna dreptate) ca de cand sta el la coada, respectiva a stat la povesti o jumatate de ora cu o colega, nicidecum nu s-a ostenit cu munca.

M-am asezat cuminte la coada, asteptand sa imi vina randul. Dupa vreo 45 de minute, la ghiseul “functionarei muncitoare” poposeste un nene, careia respectiva i se adreseaza cu “domnul doctor”. Stau la povesti cateva minute bune, dupa care “domnul doctor” ii inmaneaza o hartie, respectiva se grabeste sa i-o verifice in calculator, ii scrie ceva pe ea, i-o stampileaza, apoi ambii continua discutia. Si uite-asa, doamna functionar de la Casa Asigurarilor de Sanatate Sibiu nu mai este ocupata, nu mai este deranjata din munca ei pentru “incheierea unui contract important”.

Am plecat scarbit de servilismul si “amabilitatea” functionarasului roman, bag de seama ca trebuie sa fii persoana sus-pusa, “domn doctor”, ca sa te bage ei in seama sau ca sa ii poti deranja din munca lor “istovitoare”. Tin minte ca nu stiu ce ministru de duzina se batea cu pumnul in piept ca functionarii publici vor fi amabili, vor raspunde solicitarilor oricarui cetatean, indiferent de domeniul in care vor lucra. Pesemne ca ministrul s-a grabit . Nu stia, probabil, ca in randul functionarilor publici din Romania, o parte a lor, nesimtirea este inca mare. Spun o parte, pentru ca am povestit intr-o postare anterioara, despre amabilitatea celor de la Finantele Publice din Cluj-Napoca.

Hai sa le zic la sfarsit una buna, o piesa foarte faina, intr-o inregistrare din vara asta de la “Folk You”: