Alina Manole la Cluj-Napoca

Dupa ce in vara ne-a facut bucuria de a fi prezenta pentru prima oara in orasul de sub Feleac, Alina Manole recidiveaza si face o noua escapada in inima Transilvaniei. Cei care vor avea curiozitatea si placerea de a fi prezenti la concert se vor bucura de vocea placuta si delicata a Alinei, completata fericit de Adrian Cristescu la clape si Tudor Olaru la bass. O intrepatrundere placuta auzului, intre doua genuri diferite si totusi atat de apropiate, folkul si jazzul, o armonie si o simbioza perfecte.

Si cu toate ca realizarea acestui concert a intampinat unele piedici, pana la urma frumosul si nevoia de muzica intr-adevar buna si de calitate a triumfat. Caci, dupa parerea mea, Alina Manole este, fara tagada, varful de lance a ceea ce inseamna abordarea tanara a muzicii folk. O prezenta joviala, un artist (caci pot spune asta) care stie imbina versul cu struna, un nume deja in folk. Spre ciuda si invidia unora.

Prin urmare, daca doriti sa va petreceti o seara de joi altfel decat celalalte, sa iesiti din monotonia si rutina zilnica, va invit in 12 noiembrie, de la ora 21:00, in clubul “Refresh” din Piata Unirii nr. 2 (stiti voi, fostul gang cu “Pizza Y”), la un concert cu luna si stele patrate, pitici si prieteni invizibili, casatorii in stil italian, un concert dupa care va garantez ca sufletele va vor fi mai bogate.

Si ca sa va convingeti, la final, o mica mostra a Lunii Patrate:

Lansarea albumului “Delta lunara”

Joi, 29 octombrie 2009, va avea loc lansarea primului album de muzica folk semnat Raul Carstea si Constantin Neculae, “Delta lunara”.

Evenimentul este gazduit de Galeriile Artmark din Bucuresti, (str. Logofat Luca Stroici, nr. 18) incepand cu orele 19:00.

Acest album vine sa incununeze o activitate muzicala de peste 20 de ani. Contine 17 piese, compuse in marea lor majoritate de Raul Carstea, muzica sprijinindu-se pe poezie adevarata. Astfel, sunt aduse în atentia publicului nume ale unor poeti valorosi, precum Adrian Paunescu, Nichita Stanescu, Ion Minulescu, Virgil Carianopol, Mircea Dinescu, Constanta Buzea etc.

Folk-ul romanesc a caştigat 17 piese aerisit orchestrate şi interpretate cu multa maiestrie si sensibilitate. Oricare dintre ele putea da titlul acestui album.

Metafora „delta lunara” exprima cel mai bine viziunea celor doi artisti asupra muzicii lor, abundenta de trairi si sentimente intr-o lume arida, rece, care pune din ce in ce mai mult accent pe material, de unde si nevoia de a crea un spatiu compensativ, menit sa sfideze existenta fada de asfalt.

Orchestratiile si inregistrarile au fost realizate de Constantin Neculae in studioul propriu si au durat aproximativ un an.

Masterizarea si mixajele au fost realizate la Ramnicu Valcea, in studioul Wave Production, de catre Cristi Iordan, cu sprijinul maestrului de sunet George Chirca.

Acest album este realizat la Casa de productie „Tandem”, cu sprijinul lui Victor Socaciu.

Conceptul grafic al albumului apartine Iulianei Ionescu (AVMax Media).

Parteneri media: Radio Romania, Jurnalul National, FolkBlog.ro

Sunteti asteptati asadar la lansarea albumului “Delta lunara”, joi 29 octombrie, la Galeriile Artmark din Bucuresti, str. Logofat Luca Stroici, nr. 18, la ora 19:00.

Intrarea este libera.

Serial foileton: Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul (4)

In eterna si fascinanta Romanie, bunul simt n-a fost niciodata ridicat la rangul de virtute, ba dimpotriva. In ziua de azi esti un ciudat daca dai dovada de prea multa chestie d-asta. Functionarii publici sunt si ei niste ciudati, dar nu pentru faptul ca ar da dovada de bun simt, asa-i? Am vazut asta joi, la Sibiu, cand am facut un serviciu unui fost coleg ce m-a rugat sa merg la Casa de Asigurari de Sanatate cu o adeverinta a sotiei sale, pe care, pentru niste analize la spital, trebuia aplicata o stampila care sa dovedeasca faptul ca e cotizant CAS. M-am prezentat la instututia cu pricina, unde am gasit ce nu ma asteptam (dar nici n-aveam de unde sa stiu), anume cozi fara sfarsit. La toate ghiseele. Cu exceptia unuia, la care o functionara se uita pe niste hartii. Banuind eu ca pot s-o abordez cu o simpla intrebare, am indraznit. Dar, vai, mare greseala! Functionara a sarit ca arsa, ca muscata de sarpe, reprosandu-mi pe un ton isteric, faptul ca o deranjez din lucru, ca ea incearca sa incheie un contract important si eu o opresc din lucru. Am incercat sa ii explic ca vroiam doar sa intreb daca ma pot aseza la oricare dintre cozi, dar ti-ai gasit! Vorba aia, n-ai cu cine! Cu chiu, cu vai, am reusit s-o fac sa imi spuna la care din cozi sa ma asez, asta si cu ajutorul unui cetatean, care i-a reprosat (cred ca pe buna dreptate) ca de cand sta el la coada, respectiva a stat la povesti o jumatate de ora cu o colega, nicidecum nu s-a ostenit cu munca.

M-am asezat cuminte la coada, asteptand sa imi vina randul. Dupa vreo 45 de minute, la ghiseul “functionarei muncitoare” poposeste un nene, careia respectiva i se adreseaza cu “domnul doctor”. Stau la povesti cateva minute bune, dupa care “domnul doctor” ii inmaneaza o hartie, respectiva se grabeste sa i-o verifice in calculator, ii scrie ceva pe ea, i-o stampileaza, apoi ambii continua discutia. Si uite-asa, doamna functionar de la Casa Asigurarilor de Sanatate Sibiu nu mai este ocupata, nu mai este deranjata din munca ei pentru “incheierea unui contract important”.

Am plecat scarbit de servilismul si “amabilitatea” functionarasului roman, bag de seama ca trebuie sa fii persoana sus-pusa, “domn doctor”, ca sa te bage ei in seama sau ca sa ii poti deranja din munca lor “istovitoare”. Tin minte ca nu stiu ce ministru de duzina se batea cu pumnul in piept ca functionarii publici vor fi amabili, vor raspunde solicitarilor oricarui cetatean, indiferent de domeniul in care vor lucra. Pesemne ca ministrul s-a grabit . Nu stia, probabil, ca in randul functionarilor publici din Romania, o parte a lor, nesimtirea este inca mare. Spun o parte, pentru ca am povestit intr-o postare anterioara, despre amabilitatea celor de la Finantele Publice din Cluj-Napoca.

Hai sa le zic la sfarsit una buna, o piesa foarte faina, intr-o inregistrare din vara asta de la “Folk You”:

What’s up

Saptamana care sta sa se incheie mi-a prilejuit (nu la cererea mea) o reintoarcere in orasul unde mi-am petrecut ultimii 8 ani, Sibiu. Nu imi era catusi de putin dor de Sibiu si cu atat mai mult, de fostul loc de munca. Bine ca nu stau decat doua saptamani! A fost totusi si ceva placut in zilele astea in orasul de pe Cibin, anume revederea cu cea mai mare parte dintre colegi. Dar atat si nimic mai mult.

Am vazut si prima ninsoare din sezonul care bate la usa, dar nu la Sibiu, unde toamna inca se zbate sa reziste, cu un soare cu dinti, ce-i drept, ci la Huedin, unde am ajuns pentru prima data. Si nu ca as fi vrut sa fac cine stie ce vizite pe acolo, ci pentru ca am mers la o manifestare demna de lauda pentru initiatorii ei, pentru ca se intampla in orase micute si ca este o manifestare ce tine de cultura, in primul rand. Mai multe despre asta puteti citi in articolul publicat in Folkblog.

S-a mai intamplat un lucru, important pentru unii, poate mai putin important pentru altii, a picat guvernul liliputan. Sincer, pe mine incepuse sa ma cam dispere Boc si sleahta lui. Bine, or sa vina altii, la fel ca si precedentii, doar dupa ciolan (:)), cat mai e de ros si de asta). Opozitia l-a propus pe Klaus Johannis, primarele Sibiului, dar nenea Base nu l-a placut. Intr-un fel, e mai bine pentru sibieni, pentru ca atat cam am stat prin Sibiu, am vazut ca sasul a facut treaba. Era pacat sa se duca sa se compromita in albia de porci de la Bucuresti.

Vineri seara m-a cuprins putin nostalgia dupa vremurile bune, am vazut la NCN un concert Ducu Bertzi din “Autograf” (tx miragecj). Ehei, ce faina atmosfera! Si sambata ne-am regrupat putin la un pahar de vorba, o parte din echipa Folkblog, am pus putin tara la cale, m-am convins sa devin patron de cafenea si fermier . Cam greu la inceput, dar o sa capat experienta.

Acuma trebuie sa ma retrag, e vremea de plecare pentru a doua saptamana de Sibiu. Sper ca va trece cat mai repede. Cum obisnuiesc, va las cu o piesa muzicala, sa va fie inceputul de saptamana cat mai placut:

IRIS – Vis pierdut

Happy birthday, Mr. Brian Johnson!

Vroiam sa scriu in postul asta despre ziua de azi, care intr-adevar a fost o zi de c…., ca sa-i citez pe miragecj si pe Chilian. Asa de tare imi “iubesc” seful (unul din ei), incat l-as strange de gat. Cand el e plecat cu treburi (adica azi), e foarte misto sa te ia alti sefi mai mari la rost, pentru niste chestii pe care iubitul meu sef nu a catadicsit sa le mai faca de 4 saptamani. Hartoage, ce-i drept, dar asa e, cand sefului cel mare i se scoala sa intrebe de unele lucruri, tocmai atunci se nimereste sa cazi tu, nevinovat, cu fundul undeva. Insa cand ii tii locul sefului, iei asupra-ti si ocarile. Fuck, ce urasc chestiile astea!

Si pun aici punct lamentarilor, pentru ca titlul topicului suna intr-un fel. Domnul Brian Johnson, actuala voce AC/DC, implineste azi o frumoasa varsta, 62 de ani. Sincer, nu i-as fi dat, nici nu stiam ce varsta are, pana nu m-am uitat pe Wikipedia. La vitalitatea pe care-o are, maxim 40 i-ai da. Si ce voce! Parerea mea ca e printre cele mai bune voci ale rock-ului mondial si nu sunt semne (din fericire) ca n-ar mai putea.
Asadar, un Happy birthday to you, Mr. Brian Johnson!
Si la final, va las cu o mostra de ce inseamna Brian Johnson & AC/DC: